GRATUIT
Limba română

Călătoriile în pămîntul românesc încep abia de la sfîrșitul veacului al XIV-lea. O observație preliminară: de ce înainte de 1389 nu-s călători cari să fi străbătut țara noastră și să fi lăsat o descriere a acestei țări? N-ar fi o pagubă esențială dacă n-am cunoaște unele din scrisele călătorilor din veacul al XVII-lea și al XVIII-lea, pe cînd, dacă am avea pentru anii 1350, ori pentru o dată din secolul al XIII-lea, lucruri privitoare la noi, ele ar fi de un folos extraordinar, dat fiind că primele documente privitoare la Țara Românească, scrise în limba latină și mai tîrziu în slavonă, sub influența vecinilor de dincolo de Dunăre, bulgari și sîrbi, dar mai ales sîrbi, sînt abia de prin anii 1370, iar, în ce privește Moldova, documentele, afară de anume legături eu străinătatea, sînt încă mai recente. Și cronicile, sau ceea ce precede cronicile totdeauna, analele, însemnînd în cîteva cuvinte evenimentele, nu pornesc decît ceva mai tîrziu, prin secolul al XV-lea, și ele cuprind numai însemnări după pomelnicele păstrate în mănăstiri, în legătură cu ctitorii lor, dînd numele deosebiților domni, și, ici și colo, amintirea unei lupte. Dar, afară de cîțiva călugări franciscani, cari au mers în părțile răsăritene, nu de dragul nostru, nu din dorința de a ne cunoaște, ci din nevoi de propagandă, cam prin anii 1250–1260, în țerile ocupate de tatari, pe cari misionarii credeau să le poată cîștiga la credința romană, afară de notele pe scurt ale unui Jean de Plan-Carpin, ale unui Ascelin și unui Rubruquis, cari toți vorbesc de poporul la care veneau, iar nu de elementele supuse acestui popor, cum eram și noi, orice știre lipsește pentru vremea veche.
Cauza este că marile drumuri de comunicație cu Răsăritul și cu Sud-Estul european nu treceau prin părțile noastre. Și se înțelege bine de ce: pentru că nu exista o ordine asigurată în aceste părți și călătorii căutau totuși o șiguranță a drumului și mijloacele materiale pe care trebuiau să le aibă pe acest drum. Călătorii se cam prădau la noi și, mai tîrziu. Guillebert de Lannoy, pe vremea lui Alexandru cel Bun, a fost jăfuit; și alți călători înseamnă aceste prădări, deși domnii întrebuințau acuma toată energia ca să oprească acest lucru.
Am mai putea spune, chiar de acum, încă un lucru, anume că, deoarece drumul mai scurt totuși trecea prin părțile noastre, țerile românești au fost întemeiate și din cauză că populația noastră ajunsese la o conștiință superioară despre puterile sale și despre țintele pe care le puteau urmări aceste puteri, dar și din nevoia de a avea un păzitor al drumului mai scurt care trecea prin teritoriul nostru. Atunci domniile noastre au fost fundate și cu mijloacele materiale date de drumeții negustori pe aici.