GRATUIT
Limba română

“Junele român, cînd îi vine vremea căsătoriei, își cunoaște bine fata cu care de bună voie se leagă pe toată viața, în bine și în rău; el o iubește din toată inima și este sigur că și ea îl iubește; deci căsătoriile junilor noștri sînt întemeiate pe iubire împrumutată. Pînă însă nu dă în dragoste cu fetița pe care-și pune ochii, junele român își deschide ochii: a cui e? din ce neam de oameni? cum e mamă-sa? surorile ei? mătușile ei? cum sînt alte muieri din neamul ei? căci el știe din bătrîni că: cum e mama, așa-i și fata; și: de-a sărit capra masa, iada o să sară casa, și ce semeni aceea răsare; și din pom bun, poame bune, din porumbel, porumbele. Dacă-i place fata întru toate, atunci nu-i pasă mult; avută e, ori săracă? numai să fie frumoasă, sănătoasă, harnică și din oameni de omenie;”

Din cuprins:
Cum își crește românul pruncii
Românul în glumele și datinele lui
Despre literatura poporală tradițională
Anton Pann
Andrei Mureșanu
Moș Herlea