Este un roman trist, despre iubiri şi regăsiri, dar şi despre decizii pe care oamenii trebuie să le facă.

Adriana pleacă acasă dorind "să revină la o viaţă aşezată, cu momente de cuminţenie şi momente de amor, distribuire imposibilă de virtuţi şi pofte." Aşa cum ştie că acest bărbat a fost prima ei iubire, înţelege totuşi că nu este decât o pasiune ce s-a consumat în prima şi ultima noapte petrecută împreună ("Ea căuta o îmbrăţişare în care să nu rămână nimic altceva decât fericirea cărnii" Ce îi păsa ei de nuanţele lui Gelu, de inteligenţa sau de prostia lui, de admiraţia lui! Îl avea gol şi dur între braţele ei leneşe"").

O recenzie de: Cristina Teodorescu