GRATUIT
Limba română

Poemă dramatică în cinci cânturi "Mărirea deșartă și iubirea de arginți, acestea sunt nește neputințe iuți ale sufletului..."

DEDICAȚIUNE
Soției mele Iulia Petriceicu Hasdeu
Cumplita sărăcie ș-invidia vicleană
Danțau în jurul meu:
În inimă durere, ș-o lacrimă pe geană,
Și-n piept suspinul greu!
Tu, însă, ca o lampă rămasă mângâiere
Cînd faclele s-au stins,
Cu-o rază de iubire sorbeai acea durere,
Secai amarul plâns!
Suspinul singur numai îmi sta mereu în cale:
Oftam făr'să voiesc,
Ca umbrele, ce-n fața luminii matinale
De noapte ne-amintesc.
În zilele acelea de sumbră poezie,
Cu-o mână-n mâna ta,
Am scris această dramă, ce-n viață-mi o să fie
Ca floarea „nu-m-uita”!
În stalactit se-ncheagă o undă, picurată,
P-o stâncă ne-ncetat;
Așa oftarea-mi lungă aice-i închegată
Suspin cristalizat!
Mânia mizantropă a omului în goană,
Sarcasmul infernal
Le vezi în astă carte, înfipte-ntr-o icoană
Cu vârful de pumnal!
Și cui să-nchin eu oare, când timpul se răzbună,
Ecoul amorțit
Din nemilosul viscol pe care împreună
Abia l-am resimțit?
O, tu, ce chiar suspinul îl împărțeai cu mine,
Făcându-l mai ușor:
Tăiai oftarea-ntreagă în două mici suspine,
Unite prin amor!...

Biografie Bogdan Petriceicu Hașdeu