Limba română

„Contemplatia poetului se indreapta — scrie V. Fanache — cu precadere spre miscarea fizica a oamenilor, a soarelui si a lunii cuprinsa de beatitudine". Inspirate aproape exclusiv din universul rural (chiar cadrul feeric al citorva balade nu e decit o innobilare a acestuia), poeziile, balade sau idile, surprind momente eterne ale satului, in care emotia autorului este de ordin contemplativ, cititorul partie ipind la „inaltarea spirituala", produsa de spectacolul unui ceremonial general-uman privit din afara, cu smerenie, cu induiosare sau (in poemele „solare") cu ineintare (privirile „de farmec bete" sint in acest sens o ipostaza definitorie a celui ce contempla — autor sau cititor).