“Ca băiat, umblam la oi, și-mi plăcea grozav de tare să mă uit cu băgare de seamă la tot ce se întîmplă în jurul meu, din care pricină de multe ori uitam de datorințele mele de cioban.

Norocul meu era că nu eram singur, că altcum de grija mea putea prea lesne să se ospețe cumătrul vulpe în toată ticna din turma mea. Umblam cu păcurariul Ioan Bunzariul, cel mai vestit povestaș prin aretul Reteagului, de dragul poveștilor căruia nu odată am adormit necinat, și nu odată mi s-a întîmplat, că nu era nici o oaie cu capul în strungă, iar eu nu vedeam pînă-mi striga Bunzariul: „Noapte bună, Nițule!” Iar atunci ca fript alergam după oi să le adun la strungă de pe lîngă cele ale staulului unde stăteau cu capetele laolaltă, ori cu capul una sub alta, de căldură.”

Din cuprins:
1. CASA PĂRINȚILOR MEI
2. PRINDEREA POSTULUI DE CRĂCIUN
3. CRĂCIUNUL
4. CRĂCIUNUL ROMÂNESC
Din copilărie