George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil - 2 mai 1928, Bucureşti), scriitor, publicist, a colaborat la mai multe ziare şi reviste de umor.
A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”. După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 1897 - 1898 a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei. A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale.
Între 1899 - 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 - 1904 Zeflemeaua. În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica. Între 1917 - 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu.
A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori. În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria. A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.
Poet, prozator si dramaturg, nascut sub numele de George Ranete, a fost fiul lui Matheiu Vasile, avocat si al Elenei.
Urmeaza Liceul Sf. Petru si Pavel din Ploiesti, unde isi ia bacalaureatul.
La Bucuresti urmeaza studii de drept, fara sa le incheie. Debuteaza cu volumul De inima albastra. Dom` Paladu 1899. Dupa ucenicia de la Moftul roman, reediteaza Mos Teaca, scoate Zeflemeaua 1901-1904 si Furnica, incepand cu 1904. In timpul razboiului Furnica apare la Iasi, sub titlul Greierul, fiind, dupa 1917 intr-un evident declin. Colaboreaza la Epoca, Lupta, Pagini literare, Povestea vorbei si Romania. Publica Fabule 1907, versuri D-atunci si d-acolo 1921, comedii Romeo si Julieta la Mizil, Saracu Dumitrescu 1907 si romanul Miau 1926.
A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh.Biciusca, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Printul Ghita, Coco, Cyrano sau Ghita Delagambrinus.
Spirit indepndent, cu o tinuta democratica si consecventa, Ranetti face publicistica militanta de-a lungul a aproape trei decenii. Revista Furnica, scrisa in cea mai mare parte de el, critica guvernul, curtea regala, oamenii politici, moravurile si institutiile timpului.
Ranetti se autodefineste ca umorist de profesie. Discipol la lui Caragiale, poetul practica un misticism voios, rememorand personajele scriitorului. Alegoria fabulelor sale se refera atat la animale cat si la obiecte, iar improvizatiile satirice tintesc in Dom` Paladu, avocat si orator politic, tipul clasic al arivistului. Proza scurta tableta gazetareasca sau schita reia situatii si personaje caragialiene. Comediile in versuri speculeaza comicul facil, caricatura artificiala si deformarea lexicala. Unele situatii de Romeo si Julieta la Mizil sunt reluate de Victor Eftimiu in Omul care a vazut moartea. Ranetti improviza cu o rara usurinta, obtinea prin extravaganta imaginii si rimele sale miliardare efecte insolite. Scriitor prolific , scrie enorm, in graba, ajungand la o facilitate ce frizeaza neglijenta si superficialitatea. Tehnica sa, intemeiata pe gluma si o mare usurintad e a carica limbajul, nu atesta o constiinta artistica pe masura fanteziei sale comice.
Surse: Zaciu, Mircea; Paphagi, Marian; Sasu, Aurel: Dictionarul scriitorilor romani, lit.R-Z, 2002. )
1875 — La 19 octombrie se naste la Mizil, George Ranetti.
Tatal sau este Mathei Vasile Ranete, avocat.
Mama sa este Lina, nascuta Ioachimescu.
Face scoala primara la Mizil.
Face liceul Sf Petru si Pavel din Ploiesti. A scris din clasa a saptea pentru "Adevarul literar".
Frecventeaza cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti.
1896-1897 — Este functionar la posta.
A colaborat intens la revista "Moftul roman".
A fost indragostit de Maria (Mita) Mihaescu, dar respins de aceasta, scrie despre ea si ii da numele de Mita biciclista.
1899 — Apare primul volum al autorului, De inima albastra.
1899-1901 — Conduce revista "Mos Teaca".
1900 — Apare la Bucuresti volumul Strofe si apostrofe.
1901 — Apare la Bucuresti, cu o prefata de Anton Bacalbasa, Ahturi si ofturi.
1901-1904 — Conduce revista "Zeflemeaua".
1902-1904 — A scris la "Epoca" o serie de articole in sprijinul celor ce manifestau impotriva spectacolelor in limba franceza. Aceste articole le-a strans in volumul Frantuzomania.
1903 — Apare la Bucuresti volumul Eu rad, tu razi, el rade.
1904 — Apare la Bucuresti volumul Scrisori din Italia.
1904-1916 — Editeaza cu N.D.Taranu revista "Furnica". O va scrie multe numere doar el.
1907 — Apare la Bucuresti volumul Fabule si piesele de teatru Romeo si Julieta la Mizil si Saracu Dumitrescu.
1908 — Apare la Bucuresti volumul Schite vesele.
1914 — Apare la Bucuresti volumul Matache Pisalog.
1917-1918 — Scoate la Iasi revista umoristica "Greerul".
1918-1928 — Editeaza seria a doua din "Furnica".
1921 — Apare la Bucuresti volumul D-atunci si d-acolo. Versuri usurele scrise-n clipe grele.
1924 — Apare volumul Poezii.
1926 — Apare volumul Domnisoara Miau.
1928 — Apar volumele De inimă albastră. Dom Paladu si Madam Strakinidy.
La 2 mai la Bucuresti se stinge George Ranetti.