cop_roberto_capatglas

Cu tine capăt glas - Roberto Kuzmanovic

22,61 RON (19,00 RON fără TVA) pe bucată
5 5 6 Product
Alege varianta
  • Descriere
  • Specificații
  • Comentarii
  • Postează un comentariu

Acest produs este recomandat de revista cultural-artistică Vox Authors.

„De când îl știu nu face altceva decât să stea ridicat pe vârfuri pentru a i se putea prinde de pieptul sacoului său fistichiu cocarda pe care scrie, cu litere de-o șchioapă, „poet”. Și e îndreptățit să facă asta, Roberto respirând asemenea brotăceilor cei mai simpatici, aceia verzuliu-transparent îndrăgostiți pe vecie de câte-o frunză de papură, prin toți porii, doar poezie. Pentru că el presimte porțile acestui rai, înțelegând că n-are încotro, atâta timp cât iubita nu are nici o treabă cu umanul, fiind vers, așa cum e și aleea pe care calcă, și tramvaiul în care se urcă, și copacii din fața ferestrei sale, și cerul înspre care privește pieziș. La el oamenii există doar pentru a deveni, mai devreme sau mai târziu neoameni, adică tot poezie până la urmă, așa cum le stă cel mai bine, împodobiți de sentimente, mai frumoși decât îngerii cei mai îngeri, rotitori ca niște hulubi năstrușnici doar pe deasupra celor care au ochi să-i vadă. Roberto scrie pentru că e incapabil să priceapă că mai sunt și alte lucruri pe lume, iar asta îi dă aerul unui menestrel medieval, colindător prin cetățile prost păzite ale sufletelor aleșilor, primind să fie plătit în schimbul stihurilor oferite cu desagi de cuvinte de toate felurile, refuzând alte recompense nepotrivite unuia ca el. Mâine-poimâine, până și el va uita cum îl cheamă, prezentându-se, cum nu se poate mai firesc, orișicui, vânzătoarei, administratorului de bloc, iubitei sale, trecătorilor sau taximetristului, cu numele de alint : „Poetul”.”

Mihail Soare,
scriitor și publicist contemporan român.

 

Trebuie să recunoaştem că nu prea am reuşit să depăşim perioada clasică în ceea ce priveşte poezia românească şi, deşi mediul online este plin de poeme, iar cărţi de poezie se tipăresc pe bandă rulantă...totuşi poeziile româneşti rămân încercări forţate de a sparge graniţa dintre vechi şi nou, nereuşind să se ridice la nivelul lui „atunci” şi nici să reflecte un „azi”. De multe ori, un citat selectat în mod inteligent ne îndeamnă să citim întreg poemul pentru ca la final să rămânem oarecum dezamăgiţi, cu senzaţia că am fi aşteptat mai mult. Aşteptări ... nu ne învăţăm niciodată minte şi nu renunţăm la ele. Parcă ne e în sânge să ne formăm aşteptări cu riscul de a fi dezamăgiţi.

Personal, am renunţat să mai citesc poezie contemporană când m-am „prins” că nu aduce nimic nou şi că rămâne la stadiul de simplu (prea simplu) sau că aduce în prezent trecutul nefiind capabilă să inoveze sau (aici sună urât) că imită stiluri. Am rămas cu Bacovia, cu Minulescu şi cu N. Stănescu care îmi plac şi astăzi şi am zis pas versurilor împânzesc social media şi antologiile tipărite ca ciupercile după ploaie.

Când l-am cunoscut pe Roberto şi am aflat că scrie poezie ... Nu e cazul să vă gândiţi că am urlat vreun „Lasă-mă!”. M-am purtat civilizat şi am înşirat acolo nişte încurajări fără să îmi las scepticismul să se simtă ... şi bine am făcut. Primul poem pe care i l-am citit (a se reţine că l-am citit pe tot, eu cea care nu citesc poezie de autori contemporani)- „Nu-i teatru, e iubire” - mi-a clătinat cumva părerea nu tocmai briliantă despre poezia contemporană. „No, stai încet! mi-am zis. Dacă un măr e bun, nu înseamnă că aşa e tot sacul!” Dar ... i le-am citit pe toate. Primul volum de poezie contemporană citit în întregime (şi recitit aş adăuga). De ce? Pentru că mi-a plăcut. Şi spun asta în condiţiile în care sunt destul de critică în ceea ce priveşte poezia. Ce mi-a plăcut? În primul rând faptul că pot face analiză pe ea, că pot interpreta simboluri şi semnificaţii, că ridică semne de întrebare care provoacă la gândire.

Combinaţia de mitologie şi filozofie întâlnită în poemele sale este un alt plus al volumului de poezii, creând un fel de limbaj cifrat al cărui sens stă ascuns nu în cuvinte, ci în spatele lor. Accentele romantice, erotismul inserat pe alocuri, disputa cu divinitatea resimţită dincolo de cuvinte sunt alte elemente pe care le-am găsit savuroase. M-am trezit că le analizez, că le găsesc sensuri, că interpretez simboluri încercând să ajung la mesaj. EU. Adică EU. Pentru cei care mă cunosc, cred că e suficient să zic că „mie mi-au plăcut poemele lui Roberto Kuzmanovic” şi de aici ar reieşi faptul că merită citite. Au un fel de muzicalitate care induce în transă, activează curiozitatea prin cuvinte parcă înviate dintr-un timp mitic, abordează teme precum:

- Trecerea ireversibilă a timpului care macină atât suflete cât şi sentimente, transformându-le în praf de vreme şi întinând orice strălucire. În poezia lui Roberto, timpul nu reuşeşte să vindece sau să aducă uitarea, ci doar să creeze abisuri întunecate de singurătate ca şi când veşnicia ar fi canonul pe care poetul îl primeşte pentru păcate necomise de la o divinitate care are chef de jocuri cu destine umane.

„Spune-le tuturor, amăgindu-i, ca un fotograf:
Zâmbiţi, vă rog, ca să pot muri şi eu!”

- Iubirea aflată sub semnul efemerităţii, iar faptul că nu durează o transformă în drog apoi în amintire – o amintire gravată dureros din care revin frânturi transformate în versuri.

„Spune-mi de ce nu reuşesc să mă feresc şi să m-abţin,
de un „te iubesc”, demonic de nebunesc?”

- Singurătatea ca formă de apărare împotriva oamenilor, a iluziilor vândute la colţ de epocă, a visurilor pe care poetul le priveşte omniscient şi ironic ştiind că niciun dumnezeu nu le va permite împlinirea. Singurătatea mai este abordată şi ca formă de superioritate de genul „eu ştiu, voi nu” şi de aici izolarea de cei care văd doar aparenţa fără a năzui să caute esenţa.

„m-am detaşat cu drag de-această lume,
despre care unii vorbesc de parc-ar şti,
sunt în veşmânt alb, dar singur, cu împărăţia goală
goală şi al naibii de mediocră”

- Erotismul atât ca modalitate de descătuşare a unei pasiuni clocotinde, cât şi ca manifestare a unor sentimente intense de iubire ce duc până la venerarea persoanei iubite, deşi dincolo de perfecţiune sunt defecte, falsităţi şi răni – prin actul erotic par să se anuleze toate sechelele, angoasele şi durerile, nu mai există graniţe, totul fiind sfâşiat într-o îmbrăţişare care acceptă întregul cu ambele feţe de bun/rău , adevăr/minciună.

„Dezbracă-te şi întinde-te peste liniştea dinaintea gemetelor,
pregăteşte-ţi fiorii şi glasul
o să te sting, te-ating şi iar te-aprind.”

- Călătoria ca drum iniţiatic, ce mai apoi se transformă în dependenţa de a pleca iar şi iar şi iar, până la capătul timpului, căutând acel adevăr suprem niciodată atins oricât de mult ai şti. Iar timpul se încăpăţânează să curgă tot mai lent în vreme ce capătul neantului pare tot mai îndepărtat.

„Dincolo de un scop e un alt destin,
care câteodată e apă de ploaie şi nu e veşnică.”

- Divinitatea care rămâne surdă şi mută în faţa rugilor fiinţelor umane şi care generează întrebări despre creaţie, păcat şi pedeapsă. Raiul pare o glumă, iadul devine un dat, iar din focul veşnic pare să se zvârcolească un rău ... care a fost oare vreodată cu adevărat rău?

„şi îmi ajungi aşa cum eşti,
vis până la sfârşitul sfârşitului.”

- Teatrul jucat pe scena vieţii cu personaje ce schimbă măşti în funcţie de situaţie făcându-te să te întrebi care e realul, care e ultima mască frumoasă ce va cădea înaintea relevării realităţii hâde.

„Dacă mi-e dat să joc în acest teatru de groază,
(neinspirat l-aş porecli „Moartea” - doar atât).”

În poezia lui Roberto Kuzmanovic totul are un început atemporal şi vine în prezent călătorind pe aripi de vreme. Volumul „Cu tine capăt glas” reuneşte aceste poeme între două coperte precum şi cugetări şi întrebări existenţiale care îşi caută răspunsuri în minţi dispuse să ia piciorul de pe acceleraţie pentru a oferi o clipă gândirii. Ceea ce trăim este realitateasau realul e dincolo de iluzia pe care o numim viaţă? Ce-ar fi dacă azi ai afla că dincolo de strălucirea soarelui este cel mai crunt întuneric? Ai vrea să-l descoperi sau ţi-ai înşela în continuare ochii cu lumina exterioară?

Ca o concluzie, după multe peripeţii, volumul „Cu tine capăt glas” a reuşit să vadă lumina tiparului, iar eu am un zâmbet larg ... acel zâmbet de „în sfârşit” şi pot să mă consider norocoasă că am deja volumul în mâini deşi precomenzile abia au început. Trebuia să mă folosesc cumva de faptul că sunt blondă, nu? În plus, nu voiam să risc să rămân fără carte din cauza unui „stoc limitat”. Gândindu-mă mai bine ... oare cât ar fi fost de comic să aud un „Nu cred că îmi rămâne carte şi pentru tine!”????? Nu e cazul de zâmbete. Nu s-a întâmplat.

Închei cu speranţă în poezia contemporană. Ştiu că nu se face primăvară cu o floare, dar „Cu tine capăt glas” demonstrează că se poate, că încă mai avem talente, că încă se poate scrie poezie autentică la standarde înalte, că nu suntem obligaţi să rămânem pentru veşnicie în Eminescu.

Recenzie de Mara Caloian

Specificații

iPhone, iPad, Android, Windows Phone, MAC, PC
Listă comentarii:
Nu este postat nici un comentariu.
Vot:

Spune-ne părerea ta despre acest produs:

Utilizator:
E-mail:

Din aceeași categorie

Fabulații vesele, dar cu gust... amar - Ion Istrate
2017-11-06 14:35
GRATUITLimba română
19,00 RON (15,97 RON fără TVA) pe bucată
Colinde - Cântece tradiționale românești
2018-04-15 16:50
Colindele sunt cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri.
iPhone, iPad, Android, Kindle, Windows Phone, MAC, PC
5 5 1 Product
8,33 RON (7,00 RON fără TVA) pe bucată
23,80 RON (20,00 RON fără TVA) pe bucată

Lectură Digitală

Lectură Digitală plasează în magazinul său online orice tip de carte* în format digital, fără ca autorii să fie nevoiți să-și cedeze drepturile de autor in favoarea editurii noastre.

  • Av. Protopopescu 5, București
  • 0741 284 311
  • office@lecturadigitala.ro
keyboard_arrow_up